Whatever makes me happy…
Reteta fericirii totale, daca o are cineva, let’s make it public! Caci eu nu o am..
O caut insa. Si pentru asta adun ingredient dupa ingredient. Minut, secunda, pas, bataie de inima, rasuflare, amurg, zori, imbratisare, energie, scanteie de privire, cuvant, gand, gest, tresarire…
Ma gandesc la un viitor, o familie, copii alergand prin casa, Ciuci cu ei (Ciuci e catelul vietii mele :p), gradina, husband (cum zice o prietena) zambind, urme de pasi pe covoare de la kinderii care calaresc parterul si scarile dupa lopetele… Visez cu ochii deschisi la o familie, care, candva, va exista 
o, dar din plin! I know that.
Mai stiu si ca toate vin la timpul lor, asa cum un alt prieten imi spunea. Doar ca imi e dor de ele, desi nu le am.
Muncesti 12 ore pe zi, 10, sau cate muncesti in nebunia asta de so called metropolis, faci 3 ore pe drum sa te duci la munca si sa te intorci, si te pregatesti apoi psihic si fizic pentru o competitie acerba ce se da pe stazi, in cercurile sociale, la lucru, chiar si intre prieteni, si toate pentru statut social, bani, expunere. “Uite ce am facut eu, ce am realizat eu….” Insa esenta, profunzimea, le pierdem in detrimentul superficialitatii cu care tratam lucrurile, pentru ca nu mai avem timp..
Cum spunea un alt om drag din viata mea: “Dear, there is no such thing as time, only in your mind. But if you need, we can adjust our meeting round 8:00 pm”.. Time is not runing away, we are. Fugim de noi, de responsabilitatea propriei vieti. Preferam relatiile comode in locul celor pline, adevarate, acaparatoare, si infuzate de sentimente care te macina pe dinauntru, amintindu-ti ca traiesti!
Cum spuneam, mai devreme, intr-un post, ma simt goala. Am refuzat sa ma vad un om “prea” privit negativ. Am refuzat si refuz sa abdic de la credinta ca sunt un om frumos. Da, am, ca si voi de altfel, un manunchi de frustari adunate din viata de zi cu zi, din ce sunt sau nu sunt, din cat am ajuns sau nu, din ce vreau si nu vreau, etc.. Insa daca m-as lasa dominata de ele, nu as mai avea curaj sa ma uit in oglinda.
3811475 has started a while ago. Si nu refuz sa se intample. Asa cum, iarasi, o prietena mi-a spus, merg cu valul. Nu ma mai opun la nimic. Sper si cred si vreau sa apara si omul care va crede in mine, si eu in el, si sa imi reamintesc ce inseamna sa te simti COMPLET. Miss missing you..
Si sa nu ma intelegeti gresit. Nu sunt singura. Am familie, prieteni, amici, cercuri sociale in care ma invart, si unde ma simt bine. Insa, poate ca azi e ziua in care simt ca am nevoie sa las sa iasa la suprafata ce lipseste ca sa ma simt un om de-a dreptul implinit.
Cred ca as mai putea povesti din aceasta experienta din viata, dar sa zicem, gata cu vaicareala. Ajunge o data pe an, isn’t it?
Yours,
Me
Leave a Reply
Blog at WordPress.com. Theme: Duotone by Automattic.
