O caut insa. Si pentru asta adun ingredient dupa ingredient. Minut, secunda, pas, bataie de inima, rasuflare, amurg, zori, imbratisare, energie, scanteie de privire, cuvant, gand, gest, tresarire…

Ma gandesc la un viitor, o familie, copii alergand prin casa, Ciuci cu ei (Ciuci e catelul vietii mele :p), gradina, husband (cum zice o prietena) zambind, urme de pasi pe covoare de la kinderii care calaresc parterul si scarile dupa lopetele… Visez cu ochii deschisi la o familie, care, candva, va exista o, dar din plin! I know that.
Mai stiu si ca toate vin la timpul lor, asa cum un alt prieten imi spunea. Doar ca imi e dor de ele, desi nu le am.

Muncesti 12 ore pe zi, 10, sau cate muncesti in nebunia asta de so called metropolis, faci 3 ore pe drum sa te duci la munca si sa te intorci, si te pregatesti apoi psihic si fizic pentru o competitie acerba ce se da pe stazi, in cercurile sociale, la lucru, chiar si intre prieteni, si toate pentru statut social, bani, expunere. “Uite ce am facut eu, ce am realizat eu….” Insa esenta, profunzimea, le pierdem in detrimentul superficialitatii cu care tratam lucrurile, pentru ca nu mai avem timp..

Cum spunea un alt om drag din viata mea: “Dear, there is no such thing as time, only in your mind. But if you need, we can adjust our meeting round 8:00 pm”.. Time is not runing away, we are. Fugim de noi, de responsabilitatea propriei vieti. Preferam relatiile comode in locul celor pline, adevarate, acaparatoare, si infuzate de sentimente care te macina pe dinauntru, amintindu-ti ca traiesti!

Cum spuneam, mai devreme, intr-un post, ma simt goala. Am refuzat sa ma vad un om “prea” privit negativ. Am refuzat si refuz sa abdic de la credinta ca sunt un om frumos. Da, am, ca si voi de altfel, un manunchi de frustari adunate din viata de zi cu zi, din ce sunt sau nu sunt, din cat am ajuns sau nu, din ce vreau si nu vreau, etc.. Insa daca m-as lasa dominata de ele, nu as mai avea curaj sa ma uit in oglinda.

3811475 has started a while ago. Si nu refuz sa se intample. Asa cum, iarasi, o prietena mi-a spus, merg cu valul. Nu ma mai opun la nimic. Sper si cred si vreau sa apara si omul care va crede in mine, si eu in el, si sa imi reamintesc ce inseamna sa te simti COMPLET. Miss missing you..

Si sa nu ma intelegeti gresit. Nu sunt singura. Am familie, prieteni, amici, cercuri sociale in care ma invart, si unde ma simt bine. Insa, poate ca azi e ziua in care simt ca am nevoie sa las sa iasa la suprafata ce lipseste ca sa ma simt un om de-a dreptul implinit.

Cred ca as mai putea povesti din aceasta experienta din viata, dar sa zicem, gata cu vaicareala. Ajunge o data pe an, isn’t it?

Yours,
Me

A fost liniste… Am avut brad..pentru prima oara dupa atata vreme. Ani… Este frumos. E impodobit cu auriu si rosu.. Tobe mici, mere, struguri..aurii, si bobite mici rosii. Si fundite. Si stea in varf.

M-a ajutat bunul Dumnezeu si am reusit si anul acesta sa fac cadouri de Sf. Nicolae si Craciun. Multumesc Lui si unui Univers intreg care a complotat sa imi aduca aceasta fericire. Mi-a adus si mie cadouri acest an. Si a venit un Mos Craciun cu un cadou, asa cum era de asteptat de la el, hrana pentru minte. O carte. Da, din nou o carte. O poveste cu paduri de bambus si lanuri de orez… Despre onoare, putere, dragoste, indarjire, respect, frumos.. Despre atatea lucruri.

Nu am mai scris de mult. Si mi-am jurat ca voi scrie doar cand simt, nu pentru ca trebuie. Simt gol. Un gol pe care nu mi-l poate umple familia, viata profesionala sau sociala. Si nici eu cu mine nu cred ca il putem umple.. E un gol creat de resemnare azi… Mi se spune ca sunt prea dura, prea independenta, justitiara, prea directa, prea…prea…prea.. Si din atatia “prea”, mai bine sa ramana “deloc”.. si nemaiasteptand, asa cum imi spunea cineva, voi fi placut surprinsa cand se va umple acest gol.. Deci, inchei un an nemaiasteptand.. Nimic pt sufletul meu. Dar stiind ca pentru restul, ma voi bate pana la ultima suflare.

And it ain’t over until the fat lady sings…

Yours,
Me

INSA: nu vreau sa uit nici un ruptul capului sentimentul pe care ti-l da PASIUNEA. Pasiunea cand dansezi, cand faci dragoste, cand lucrezi la un proiect in care crezi, cand pictezi, cand creezi (de la muzica, la imagine, la mesaj etc), cand.. ce mai vreti voi! Pasiunea pentru pantofi, pentru eleganta, pentru sofisticare, pentru UNICITATE, pentru DIFERIT, pentru ORICE va face sa nu uitati ca traiti!

Pasiunea pentru senzatii, pentru trairi, pentru fiorul de pe sira spinarii si cand ti se zgribuleste pielea pe tine, pentru zambetul spontan, pentru caldura pe care o simti in ceafa, spre coapse, cand ai subit nevoia sa te intinzi, si sa aliniezi oasele, pentru ca ai senzatia ca te elibereaza, pentru energia ce iti clocoteste in creieri, pentru sangele care alearga si pentru muscatura de buza plina de satisfactie… Pasiunea pentru placere. Call me a hedonist, but this is what life means! To look and find happyness in every scent, move, look, noise.. Pentru ca uitam, in alergatura noastra cotidiana, uitam pana si sa zambim..

Si da, vreau sa ma intorc sa dansez, pentru ca imi aduc aminte ce somn linistit aveam dupa antrenamente, dupa ce imi aluneca transpiratia pe pielea bronzata vara, cand faceam repetitii in parc, la Teatrul de Vara, si cand imi treceam degetele prin parul ud sau spatele alunecos al partenerului,  cand aveam corpurile apropiate fara a fi o senzatie intinata, ci de libera exprimare, cand repetai pas dupa pas, iar si iar, cautand perfectiunea artei in miscari, priviri, expresii, unduiri de corp..

Cand ati dansat ultima oara cu fiecare strop de energie pe care il aveati in voi, abandonandu-va muzicii cu totul, si uitand ca mai exista si altceva in afara de voi si cel de langa urechea voastra, ce va tine mijlocul sau umerii aproape, atat de aproape?! Well, shall we dance?

Enjoy the day, my friends!

Perfection.. What is perfection?! WHat is IT, if for me is something, and for you is something else? Is just a perception, an oppinion. There is no such thing as perfection! I’m pissed because of that!
Perfect relation-ship? Cred ca inseamna o balanta perfecta intre eforturile celor 2… (there’s no such thing like balance!!)
Perfect job? Pentru mine este jobul care nu simt ca e job..ci pasiune, ci relaxare…
Perfect world? …Duh…

Poate sunt prea “capsata” azi, dar.. perfection, my dear ones, today is meaning less for me..
Perfection is when you FEEL it like, not when you check lists for atributes! Perfection cannot be explained!
Ironic..isn’t it?

Hi, guys… Astazi, cand am un moment de bulversare in viata, cand fac niste alegeri, cand incerc noi drumuri, cand 3811475 se intampla, am incercat sa imi amintesc, prin amalgamul de optiuni si hotarari pe care le iau in calcul, finalitatea acestei decizii de schimbare: I need to feel A L I V E!

Alive, cu tot ce inseamna asta: de la exprimare, pana la a SIMTI. Da, hmm, am cam uitat cum este sa iti dai voie sa simti, si sa nu filtrezi totul prin ratiunea cu care ai fost inzestrat. Controlul, auto-impus, ca urmare a diverselor experiente pe care le-am trait ca oameni, ne limiteaza intelegerea trairii experientei. Daca nu simti, nu asimilezi talcul experientei traite. Daca nu iti trece prin vene, oase, gura, si ce mai vreti noi din corpul asta eminamente senzorial, trairea intamplarii, parca nu poti sa privesti decat cu ochi de filozof.

Am uitat, oameni buni, cum este sa iti clocoteasca sangele in vene, sa ai gol in stomac, sa ti se umezeasca palmele, sa iti pulseze tamplele, sa ai gust metalic in gura, sa iti arda inima, sa fii usurat, sa te schimonosesti de durerea simtirii, sa urli de fericire, sa razi pana simti ca nu mai ai control, am uitat cum e ca adrenalina sa te zguduie monstruos din toate incheieturile…..Control… Mi-e lehamite, sunt satula peste cap de propriile-mi frici, caci de aceea avem atata control…

Frank Herbert, Dune, incantatia din ritualul Bene Gesserit:  “Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.”

Cand va trece tot, si vei ramane doar tu, see how is it like, remember it, and enjoy it.. I miss that, for sure.. I miss myself in many ways. Imi amintesc ce libera si cat de confortabila ma simteam, conducand pe drumul inapoi spre Bucuresti, intr-o zi de toamna tarzie, venind de la Sacele, cu muzica in surdina, intr-o infuzie totala de culoare, cu ruginiu, galben si verde, soare, drum lin, liniste, simtindu-mi inima, bratele, parul pe umeri, reinvatand sa ma percep si sa ma iubesc… Cineva mi-a readus aminte ce inseamna sa dai…din tine, tuturor…Ce rewarding!… Infuzie de mine, de simtire, de zambet.. Si reintrarea, sfioasa, in aglomeratia Bucurestiului, unde, de mult timp, si de multe ori, nu ma regasesc..

Sunt plina de contradictii, stiu, dar asa sunt eu construita: din contraste, extreme, antagonisme…
So, pentru iubirile trecute, si care vor veni… imi promit solemn sa ma las dusa de val… Fux, reflux, flux, reflux… ca sa nu uit ca am doar o viata si ca nu vreau sa treaca timpul fara sa fi simtit ceva nou, invatat ceva nou, experimentat ceva nou… Need adrenalina, need to feel A L I V E!

Have a great day, guys.. Just F E E L it!

Mi-am dorit-o ca pe aer, a f ost o sirena, o fata Morgana, si am reusit, totusi, sa o materializez.
Se intampla, si ma sperie al naibii de tare. Nu lucrurile de care voi avea parte, ci luarea haturilor in propriile maini, si trairea independentei la limite si parametrii reali.

It makes me think in a special way about my own capabilities. Nu ma credeam in stare sa ma decid sa o fac, dar se pare ca atunci cand iti doresti cu totul sa se intample, ei bine, se intampla.

E prea intens ce simt, e un amalgam de atatea lucruri, si totusi, exista o satisfactie deosebita si un gust al primului pas spre reusita FANTASTIC! Deci, so say we all.

Enjoy challange, guys!

In viata asta, un amestec inedit de situatii, idei, planuri, concepte, simtiri, ratiuni si iratiuni, avem nevoie, sau ne inducem nevoia, de multe lucruri. Oare pentru ca omul este un animal complex, care stie ca se poate mai mult, si ca sa nu se plictiseasca, genereaza NEVOI? Lasand la o parte pe cele din clasica piramida a lui Maslow.

Frici, temeri, generam panica, autoinducem stress. Uneori ma intreb de ce le facem? De ce nu putem trai o viata linistita, si in pace daca nu exista aceste frici, angoase? Trebuie sa ne invatam mintea sa gandeasca frumos, sa evite tendinta de negativism si nocivitate interioara, si sa tina pasul forward. Stiti ce? Cred ca ne-am putea pastra la nivel optim, insa nu singuri. Reusim, desigur, si singuri sa invingem auto-stressul, folosind logica si rationalul, intreband (asa cum fac oamenii destepti) sinele daca este necesar sau nu ce este pe cale creierul sa produca? Insa ne este mai comod sa avem un suport si ajutor. Uneori cred ca ne este frica de capacitatea noastra si de ce anume putem scoate la iveala! De aceea preferam monstrii veniti din somnul ratiunii. Ca sa avem din ce sa ne vaitam si sa avem o variatiune (masochista?!) in viata noastra anosta de-a dreptul.

Exista insa si cei care traiesc as if there was no tomorrow! How powerful, guys! Cat de puternic si intens, cat nu lasa ei sa treaca nimic nefolosit (timp, posibilitati, raw matterial 4 the brain, stomach, and body)! I love those guys! Traiasca! Si sa ne impulsioneze pe noi toti sa facem la fel.

Credeam ca totul este control. Sa stii exact ce, cand, cat, unde, cum, de ce???!!! Totul planificat, previzionat, calculat! Hey, what the heck!!! I forgot to live! Am uitat sa fiu imprevizibila, spontana, am uitat sa am curajul sa schimb planul de 10 ori, just because I felt so!!! Toate astea in ciuda extremelor care ma caracterizeaza!

O mixtura, da… Atatea lucruri amestecate, aceasta mixtura de detoate, este viata mea… este si a voastra. Cum profitati de ea? Pt ca e doar 1…

Nighty night..

Au mijit zorii si nu simteam oboseala citind..
Nu imi mai aminteam cum mai este sa imparti o pasiune with a mind alike. Cum este sa te provoace la intrebari, sa iti dai seama ca “the more you see, the less you  know”, sa te simti mic si mare si mic iarasi, caci atat de vast este universul fiecaruia, si nu apucam niciodata sa il exploram cu totul. Totusi, de ce uitam sa punem intrebari? Totusi, de ce traim in atata ignoranta fata de trecut si prezent, si de tot ce ne inconjoara? De ce nu gasim util alocarea de timp pentru cunoasterea sinelui, pentru minte, pentru spirit?

Timpul, aceasta relativitate inventata de om, il poti suci si invarti cum vrei tu. Asta daca VREI. Si mergand la esenta: de unde vine motivatia pentru A VREA ceva? Din istoricul educatiei tale? Anturaj? ADN ? WHAT?! Ce te poate determina sa vrei sa fii mai bun, din ce in ce mai bun, sa fii “cu mot in frunte”? De ce sa NU vrei asta?! Cui nu ii place sa “straluceasca” prin ceva!? Dar nu prin superficialitatea (ochelari , haine, pantofi etc), ci prin ceea ce nu este deloc usor de facut, decat daca e important pentru tine: a Brilliant Mind that opens eyes, ears and doors!

Nu stiu de ce ne incapatanam sa ramanem niste comuni, niste diamante neslefuite, pline de roca bruta, si fara pic de subtilitate si finete! Duh…Uneori, de fapt, mai mereu, e mai usor sa lenevesti in propria-ti mizerie, decat sa te misti si sa faci lumina in camera, bagand aspiratorul si asezand lucrurile, care, btw, ar dura o ora, sau doua, si faci asta pentru cateva zile de “aer curat”! Hei, so little, for so long!

Prea multe minti odihnite nasc monstrii! Si nu mai vreau sa ma impiedic atat de ei! Vreau sa ma impiedic de minti luminate, neincalcite de preconceptii, invatate, care sa ma ajute si pe mine, mica si nestiutoarea, sa aflu, multe, din ce in ce mai multe, pentru ca, nu?, timpul pe care il avem de stat in lumea asta si sub forma asta de viata, este foarte scurt si pretios.

Ce mai pot sa spun? Decat sa va indemn “Rise and shine!”, sau daca nu, ramaneti acolo unde sunteti. Who cares?! -> si asta este o alta problema a omenirii asteia. Dar o vom discuta alta data.. Mi-as dori sa ne pese mai multora, din ce in ce mai multi sa fim, si cu 1 azi, si cu 2 maine, sa facem o lume plina de frumos si bucurie.. Refuz sa pierd oprimismul si increderea ca SE POATE!

Enjoy the Friday, 13th

Am rupt relatii, am parasit locuri de munca, am rupt prietenii, atunci cand am simtit ca sunt privata, sub o forma sau alta, de libertate.
Tot multi, printre care si familia, imi spun ca, oricum toata viata asta este un compromis, de ce nu mai renunt si eu la aceasta rebeliune “absurda”, numita prea multa libertate?!

Ei bine, dragilor, daca ar fi ceva la care nu as renunta nici in ruptul capului, EA E! Pentru EA las tot, si o iau de la capat si de 1000 de ori intr-o viata.
Am simtit ce inseamna incorsetarea, am simtit ce inseamna limitarea, conditionarea, am simtit cum rup din mine si nu aveam aer in plamani si saliva in gura, cand simteam ca nu o am. Cand am simtit ca imi pica biroul in cap, am plecat de la locul de munca. Daca am simtit ca nu sunt lasata sa ma exprim, am parasit anturaj, oras, casa, si nu am regretat nicio secunda.
Ma uit in jurul meu, si simt cum ni se ridica bariere. “E Criza!!! Suntem justificati sa o luam razna!” Geez, suntem oare intregi la cap, ma intreb, cand ajungem sa ne comportam atat de barbar unii cu altii, unii la locul de munca, altii cu prietenii, sau mai stiu eu unde?
Pana si in traficul asta, prefera soferum idiotum sa blocheze intersectia ca sa stie ca a trecut de semafor, decat sa stea acolo, ca oricum este primul la urmatoarea serie ce are sa treaca?!?! Barbarisme! Desi ARE LIBERTATEA de a discerne ce sa faca! Si ce alege dintre civilizat si haotic egoist necivilizat? Duh.. nu mai continuu, ca mi se ridica sangele la cap.

LIBERTATEA, oameni bun, o puteti lega de “liberul arbitru”, de “putere”, de “frumos”, de “onoare”, de valori care considerati voi ca va completeaza, si folositi-va de aceasta imensa putere ce ne-a dat-o cel dupa asemanarea caruia am fost facuti, intr-o maniera cat mai buna. Va costa ceva sa incercati sa fiti speciali? Sa nu va asemanati cu pleava si ordinarul cotidian ce ne inconjoara? Aveti aceasta posibilitate sa alegeti sa fiti deosebiti, asa cum Peter O’Tool a spus: “De ce sa fiu un om normal, cand pot sa fiu extraordinar?!”.

Apreciati libertatea de miscare, de exprimare, de gandire, de simtire pe care o aveti, si realizati ca sunt altii atat de privati de EA! Folositi-o cu intelepciune, cautati-o si oferiti-o si altora, invatati-i sa se foloseasca de acest DAR atat de important.

Este fantastic sa ies cand vreau in parc, sa citesc cand vreau, sa fac sport, sa urlu, sa alerg, sa sar, sa gandesc, sa visez, etc.. Si atat de bine este cand gasesti, intr-un final, un om care sa iti accepte acelasi stil, sau sa il imbratiseze pe acesta, nesimtindu-se lezat daca tu ai nevoie de siguratate si de timp cu tine, doar pt ca libertatea este atat de dulce.
Sper ca putem fii liberi si in doi.. Imi doresc acest lucru.. sa fie real.

Sleep tight, dear ones..